Roşia Montană – izvor de otravă pentru România (Curentul)

George Roncea

Specialiştii trag semnale de alarmă. Intervenţiile publice pe tema controversatei exploatări a aurului de la Roşia Montană sunt din ce în mai susţinute în ultima perioadă. Apelul la Referendum pe tema aurului Apusenilor, lansat de Academia Română, a stârnit dezbateri serioase în rândul ong-urilor care au militat pentru salvarea patrimoniului românesc de la Roşia Montană. Un Referendum organizat fără informarea prealabilă a populaţiei asupra situaţiei de la Roşia Montană nu este o alternativă viabilă în acest moment câtă vreme puterea financiară a mogulilor aurului permite lansarea unor campanii propagandistice şi mincinoase de zeci de milioane de euro, manipulând prin intermediul mass-mediei la scară mare populaţia României.

Resursele societăţii civile, ale profesorilor şi academicienilor nu se pot compara cu banii aruncaţi în joc de corporaţiile ce râvnesc aurul românesc. „Curentul“ are în vedere prezentarea punctelor de vedere argumentate pe tema scandalului aurului românesc.

După recenta luare de poziţie a Academiei Române, publicăm astăzi un material provenind din mediul ONG-urilor specializate în problemele de mediu, adresat cu câteva zile în urmă ministrului Mediului, Laszlo Borbely. Preşedintele organizaţiei mureşene Valea Soarelui, ing. Dan-Călin Tocaciu, atrage atenţia asupra pericolelor exploatării pe bază de cianuri.

Atitudinea duplicitară a guvernărilor faţă de Roşia Montană

„Roşia Montană rămane o problemă de atitudine duplicitară a Ministerului Mediului şi a guvernărilor de orice fel. La Roşia Montană se doreşte o Distrugere Durabilă, şi nu o Dezvoltare Durabilă.

S-au împlinit 10 ani de la accidentul de la «Aurul» Baia Mare din 30 ianuarie 2000, cand un dig de pămant s-a rupt şi 100.000 de m3 de apă cu cianuri şi metale grele au ajuns în råul Lăpuş, iar apoi în Tisa şi Dunăre. Firma vinovată a dat faliment, iar paguba a rămas statului roman.

Dacă veţi vrea să uitaţi această lecţie a trecutului, atunci se va naşte un monstru mai mare şi mai periculos, exploataţia minieră Roşia Montană Gold Corporation.

1. La Roşia Montană, cea mai mare problemă va fi iazul de decantare. Aşa cum rezultă din studiul de impact, fundul viitorului iaz este plin de fisuri şi microfisuri, care nu vor fi izolate în niciun fel. Asta se va întampla într-o zonă carstică, plină de ponoare şi izbucuri. În caţiva ani, cand presiunea va fi suficient de mare, toată apa freatică pană la Arad va fi în cele din urmă contaminată. Definitiv. Iremediabil.

Otrava va ajunge în apă şi la oameni

2. Celălalt mare pericol al iazului de decantare îl reprezintă barajul de pămant care închide iazul. Orice baraj de pămant se fisurează mai devreme sau mai tarziu. Trebuie doar un por prin care să treacă apa şi în timp barajul se va rupe. Iar pentru ruperea lui imediată, trebuie doar o ploaie un pic mai mare decat cea de 100 de ani luată în calcul şi, gata, s-a dus barajul. În zona Abrudului, ploaia de 100 de ani nu s-a întamplat de vreo 200 de ani şi poate veni oricand. Barajul de pămant este periculos în sine, iar cel ce va fi construit este pe cat de subdimensionat şi pe atat de înalt, 114 m. Într-un fel sau altul, cianurile vor ajunge în apă, la sau peste oameni. Lent şi otrăvitor sau repede şi distrugător!

3. Exploataţia de la Roşia Montană nu va fi o mină, ci o carieră, o exploataţie de suprafaţă. Dacă ar fi vorba de minerit adevărat, cu o mină în toată regula, cu galerii aflate în subteran, aş putea sprijini exploataţia minieră cu anumite condiţii. Vreau o mină care să îmi prezerve mediul curat, peisajul natural şi istoria completă neştirbită şi nealterată. La Roşia Montană, mediul va fi distrus, peisajul transformat într-o groapă imensă a 5 munţi, istoria unică a locului distrusă. Inacceptabil. Intolerabil. Inadmisibil.

4. Cianura nu este un pericol în sine (sunt inginer chimist), ci modul ei de manipulare. La fel ca un cuţit de bucătărie. Poţi ucide cu el! Sau poţi să tai painea. Mercurul este şi el toxic şi va fi interzis. Dar amalgamul de argint a fost folosit cu succes fără a intoxica purtătorul de plombă. Toxina botulinică îndreaptă ridurile. Sau ucide! Gazul metan, azotatul de amoniu pot fi periculoase doar månuite incorect. s.a.m.d….

Mineritul aurului se poate face şi fără cianuri. Cianura trebuie interzisă!

5. Alt mare pericol este falimentul. Exact ca la Baia Mare. RMGC va falimenta atunci cand costurile refacerii zonei vor fi egalate de valoarea aurului teoretic exploatabil. În acel moment, RMGC va da faliment, iar refacerea zonei va trebui făcută din cele «4 miliarde de dolari» care «respectă normele europene de mediu»! Refacerea zonei va costa în realitate cel puţin 20 miliarde euro! Adică de vreo 5 ori mai mult! Iar Gabriel va fi fost plecat de multă vreme!

La o simplă evaluare, atat economică cat şi de mediu, se poate vedea că folosirea extracţiei în galerii, folosind însă maşini moderne (ca acelea utilizate la săparea de tuneluri, Canalului Manecii, Gothard, etc), ar putea eficientiza extracţia, protejand în acelaşi timp mediul şi istoria locurilor! Dezvoltarea ar putea fi durabilă! Şi fără cianură!

Cerem Ministerului Mediului să pună piciorul în prag şi să spună clar: mediul natural din Romania nu suportă aberaţii economice cum se vrea exploatarea Roşia Montană Gold Corporation!“

Specialiştii din mediul universitar: niciun beneficiu pentru statul român

„Investiţia de la Roşia Montană nu este în avantajul statului roman. Romania rămane cu un zăcămant preţios epuizat, un beneficiu minim va fi cheltuit înzecit pe următorii o sută de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare.

Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deşeuri depozitate pe termen nelimitat în toată zona, un iaz de decantare cu o zestre uriaşă de material toxic care, accidental, poate ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării cu difuziune în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, pagubele fiind foarte greu de calculat, ca şi responsabilitatea celor vinovaţi (evident, aceasta aparţine statului roman)“. Acestea sunt concluziile unui studiu realizat de Florina Bran şi Afrodita Iorgulescu – profesori universitari doctori din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti – şi inginerul Gheorghe Manea.

Potrivit documentului elaborat de specialişti, „multe generaţii umane vor sta sub ameninţarea iazului de decantare şi a haldelor de steril de la Roşia Montană“, iar „bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesăbuinţei decidenţilor ce au înlesnit o asemenea investiţie“.

Sursa: Curentul