Dupa douazeci de ani…..

As putea spune sunt un om obisnuit, dar nu ma simt asa , nu m-am simtit niciodata asa, un om obisnuit ! Dar nimeni  nu ar putea spune cu adevarat  ca este un om obisnuit, chiar daca apeleaza la sintagma aceasta doar ca sa arate ca face parte si el din societatea noastra . Suntem fiinte deosebite fata de tot regnul animal, superior celui vegetal. Pana la urma suntem creati de Dumnezeu ! Totusi in cadrul speciei noastre ne simtim toti la fel ,obisnuiti, credinciosi sau necredinciosi !

Ca om obisnuit nu-mi doresc decat ca pe parcursul vietii mele sa ating perioade de fericire si multumire “obisnuite”, nu mai mult si nici mai putin, cu un efort minim si fara emotii intense. Aceste lucruri le-au facut cei dinaintea mea . Mult mai inainte, acum sute de ani, alti oameni obisnuiti   cu forta si cu frica  au cladit societatea de azi de care eu  beneficiez acum, dar ea nu este la fel ca  alte societati din tarile din jurul nostru ! Asta e ! Dar eu vorbesc despre societatea mea,acum  !

Ce-mi doresc eu  este ce isi doreste orice om, iar altii chiar beneficiaza de o viata dusa “obisnuit” , fericit, normal, la viteza normala a unui mamifer ” inteligent”.

Cand eram mic mi -a zis mama ca atunci cand o sa ma fac mare si o sa stau la casa mea  si o sa am familia mea si o sa am un copil..si …o sa pot sa fac ce vreau! Dar nu pot ! Sunt mare si nu pot sa fac ceea ce vreau ! Ca meseria mea nu este platita de loc si ma “prostituez” in meserii care nu-mi plac dar le fac la un nivel mediocru  pentru mine si bun pentru ceilalti. Asta ca sa aduc acasa  niste bani putini care de abia ajung de hrana si sa platim  niste “utilitati”.

Dar trece timpul si tot ce mi-a spus mama cand ma dezmierda si ma alinta nu s-a indeplinit si nici nu se va indeplini….Eu sunt mare, dar nu pot avea casa mea, eu am familia mea si nici eu si nici ea nu suntem foarte fericiti, muncim impreuna pentru a ajunge la un minim de confort, au trecut 16 ani si nu am avut concedii deosebite  unde sa nu ne numaram banii cu atentie ( doar este concediu).

Eu sunt mare , acum, si am un copil, dar copilul meu nu este hranit bine ca nu am destui bani sa -i cumpar mancarea cea mai buna si sa -l  imbrac cu lucrurile cele mai bune , hrana este otravitoare, inca suferim de frig.  Eu nu sunt sigur cand ma duc cu copilul meu la doctor  ca acesta va reusi sa puna un diagnostic corect, spitalul nu mai exista ,scoala nu mai educa pe nimeni….

Acum  20 de ani de abia ” intrasem  in viata”. Sporadic ma gandeam la ce spunea mama mea, dar eram ocupat cu intrarea in societate si cu distractia tineretii . A venit  Revolutia si parca totul a reintrat in normal …Si am reinceput sa speram  ca va fi , ca se va intampla ceva, ca vom trai mai bine, ca lipsurile si nivelul de trai demn de o “republica ” bananiera va fi imbunatatit simtitor!

Dar  au trecut alti 20 de ani iar acum am 40 de ani, si tot ce mi-am dorit ,asa, ca un om obisnuit -mediocru,  nu s-a realizat! Cat trebuie sa mai astept ? Alti 20 de ani? -Ziceti ca la 60 de ani va fi mult mai bine…? Fara dinti in gura, speriat ca o sa-mi dea cineva in cap ,fara pensie, fara sa mai vad bine sau sa mai simt gustul unei hrane mai sanatoase, cu un medic  ce -mi va da medicamente sa accelereze procesul imbatrinirii sau al cancerului !

De ce cei care conduc  Tara mea  nu fac ca lucrurile sa fie simple  si normale  si ce isi  doreste un om obisnuit  sa se realizeze in viata lui nu peste alti 20 de ani !