“Mafia” martisoarelor la Muzeul Taranului Roman, in straie de primavara

Chinese Dragobete

Se pare ca in Romania de astazi mai nimic nu scapa de mlastina in care ne-au fortat sa traim crocodilii rosii, singurii care se scalda fericiti aici de vreo 20 de ani. Nici macar martisorul, cel mai sincer simbol al primaverii si dragostei nu a prea scapat. Am aflat cu o perplexitate joviala ca, mai nou, la Muzeul Taranului Roman trebuie sa ai pile si sa dai spaga consistenta ca sa poti vinde martisoare home-made. Acesta era unul dintre putinele locuri unde mai gaseai, pana anul trecut, martisoare facute de mana, dar nu de mana de chinez. Ei bine, din acest an trebuie sa dai spaga serioasa ca sa ti se ofere “privilegiul” sa vinzi martisoare in curtea Muzeului Taranului Roman.

Zeci de artizani care vindeau de ani de zile martisoare acolo s-au trezit ca nu mai pot face acest lucru incepand cu acest an. Explicatia este elementara: este criza, asa ca este nevoie de spaga pentru ca si conducerea institutiei trebuie sa-si conserve stilul decent de viata.

Artizanii, de buna credinta, au urmat procedurile: au completat fisele de inscriere, au adus mostre de martisoare ca sa fie “avizate” de comisie si au asteptat decizia. Dupa mai multe telefoane in care li s-a spus ca mostrele “s-au pierdut”, acestia au adus intr-un final altele. Cand au ajuns la comisie li s-a spus insa ca, intre timp, mostrele au fost gasite dar ca, din pacate, nu mai sunt locuri. Toate au fost ocupate intre timp. Asta chiar daca artizanii in cauza au depus “dosarul” chiar in prima zi.

Dupa cum am mai spus, este de inteles: conducerea Muzeului Taranului Roman are oportunitati limitate asa ca trebuie sa profite de afacerea “Martisorul”. Doar acum este “bataia pestelui” pentru ei. Ca doar nu or sa traiasca din biletele pe care le cumpara de-a lungul anului doi trei ciudati romani si vreo trei-patru turisti straini.